Constitutia Romaniei

Legea votului uninominal

HG 802/ 2008 privind delimitarea colegiilor

Ce inseamna colegiu uninominal?

Colegiu uninominal reprezinta o subunitate a unei circumscriptii electorale, in care este atribuit un singur mandat.

Cum se aleg deputatii si senatorii?

Deputatii si senatorii se aleg in colegii uninominale constituite potrivit prevederilor legale, prin scrutin uninominal, dupa principiului reprezentarii proportionale.

Ce acte imi trebuie pentru a vota?

Exercitarea dreptului de vot in alegeri se face numai pe baza actului de identitate si a cartii de alegator. Cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate pot vota si fara carte de alegator.

Cati candidati poate avea un partid intr-un colegiu uninominal?

In fiecare colegiu uninominal, fiecare competitor electoral poate avea doar o singura propunere de candidatura.

In ce conditii un candidat independent se poate inscrie in cursa electorala?

Candidatii independenti trebuie sa fie sustinuti de minimum 4% din numarul total al alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente din colegiul uninominal in care candideaza, dar nu mai putin de 2.000 de alegatori pentru Camera Deputatilor si 4.000 de alegatori pentru Senat.

Prefectii si subprefectii pot candida?

Nu pot candida, in circumscriptiile electorale constituite in unitatile administrativ-teritoriale in care isi exercita sau si-au exercitat functiile in ultimele 60 de zile anterioare datei alegerilor, prefectii, subprefectii si conducatorii serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati guvernamentale, deconcentrate in aceste unitati administrativ-teritoriale.

Minoritatile nationale vor mai avea cate un reprezentant in Camera Deputatilor?

Pentru organizatiile minoritatilor nationale se stabileste un coeficient electoral obtinut prin impartirea numarului total de voturi valabil exprimate la nivel national la numarul total de mandate. Primesc mandate acele organizatii ale minoritatilor care au primit un numar de voturi mai mare de 10% din coeficientul electoral (altfel spus, o organizatie a unei minoritati nationale va primi un mandat daca primeste 10% din numarul voturi necesare unui partid politic pentru a primi un mandat). Dintre candidatii organizatiei minoritatii nationale, va primi mandatul cel care a primit cel mai mare numar de voturi.

Cum va arata buletinul de vot?

Pe paginile buletinului de vot se vor imprima patrulatere, in numar suficient pentru a cuprinde toate candidaturile, in afara de ultima pagina, pe care se aplica stampila de control. In unghiul din partea stanga sus a patrulaterului se va imprima denumirea integrala a partidului politic, aliantei politice, aliantei electorale, a organizatiei cetatenilor apartinand minoritatii nationale sau, dupa caz, sintagma "candidat independent", iar in unghiul din partea dreapta sus se tipareste, dupa caz, semnul electoral. Numele candidatului va fi tiparit in mijlocul patrulaterului.

Care este proportia in care candidatii pot aparea la posturile publice de radio si tv?

Partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri si candidatii independenti au acces gratuit la serviciile publice de radio si televiziune proportional cu numarul de candidaturi propuse si ramase definitive. Fiecare societate publica de radio si televiziune va lua in considerare numarul de candidaturi propuse de fiecare competitor electoral in aria geografica acoperita de postul respectiv de radio sau televiziune.

Dar in ceea ce priveste posturile private, care este regula de aparitie a candidatilor in campania electorala?

Posturile private de radio si televiziune vor practica acelasi tarif pe emisiune si pe unitate de timp pentru toti competitorii electorali care participa in alegeri, iar timpii de antena oferiti competitorilor electorali trebuie sa fie proportionali cu cei practicati de posturile publice.

Intre ce ore se poate vota?

Votarea incepe la ora 7,00 si are loc pana la ora 21,00, cand sectia de votare se inchide.

Daca am pus din greseala stampila pe un alt candidat, pot solicita un alt buletin de vot?

La cererea alegatorului, in cazul in care acesta a aplicat gresit stampila cu mentiunea "VOTAT", dar nu a introdus buletinul in urna, presedintele biroului electoral al sectiei de votare ii poate elibera, numai o singura data, un nou buletin, retinand si anuland buletinul de vot initial si facand mentiunea corespunzatoare in procesul-verbal al operatiunilor de votare.

Cum se desemneaza castigatorii?

Pentru fiecare competitor electoral se imparte numarul total de voturi valabil exprimate obtinut prin insumarea voturilor valabil exprimate in favoarea tuturor candidatilor sai din colegiile uninominale de pe raza circumscriptiei electorale la coeficientul electoral, retinandu-se partea intreaga, nerotunjita, a catului. Rezultatul obtinut reprezinta numarul de mandate repartizate de biroul electoral de circumscriptie competitorului electoral la nivelul circumscriptiei electorale in prima etapa de repartizare a mandatelor. Candidatilor independenti li se atribuie cate un mandat de catre biroul electoral de circumscriptie daca au obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate in colegiul uninominal in care au candidat.

Ce se intampla cu restul voturilor?

Voturile ramase, adica cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral, obtinute de competitorii electorali, precum si mandatele ce nu au putut fi repartizate de biroul electoral de circumscriptie se comunica de acesta Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat in a doua etapa, la nivel national.

Sistem de vot

Sistemele electorale sau sistemele de vot intalnite in intreaga lume sunt strans legate sistemele de partide din tara luata in considerare. Sistemele de vot reprezinta mecanismul prin care se selecteaza reprezentantii unei grupari carora li se deleaga autoritatea de a-si reprezenta alegatorii si de a lua decizii in numele si pentru acestia din urma. In cadrul democratic de analiza a procesului electoral se intalnesc doua mari tipuri de sisteme de vot: sistemul electoral majoritar si sistemul electoral cu reprezentare proportionala. In genere, sistemul electoral majoritar este intalnit in acele tari care prezinta democratii majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), iar sistemul electoral cu reprezentare proportionala este caracteristic tarilor care si-au organizat regimul politic conform unei democratii consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia).Diferentele dintre cele doua tipuri de sisteme electorale pot fi corelate asadar cu doua interpretari majore ale procesului democratic. Una dintre ele, bazata pe logica deciziei eficiente, privilegiaza ideea potrivit careia, intr-un sistem politic democratic, guvernarea se fundamenteaza pe exprimarea vointei majoritatii. Cealalta, porneste de la o cu totul alta viziune in privinta reprezentarii politice. Conform principiului proportionalitatii, nu este suficient ca rezultatul alegerilor sa reflecte prezenta unei majoritatii, ci este necesara o inventariere cat mai fidela a optiunilor electorale, astfel incat minoritatile semnificative sa nu fie dezavantajate.

Sistemul electoral majoritar

Sistemul electoral majoritar se organizeaza in circumscriptii uninominale si prezinta urmatoarele caracteristici. Sistemul electoral majoritar se numeste si the winner takes it all sau first past the post, in sensul ca acel candidat care obtine cel mai mare numar de voturi, fie printr-o majoritate relativa fie printr-o majoritate absoluta, castiga cursa electorala, obtinand toate mandatele puse in joc in circumscriptia respectiva. Cei care pierd, deci, nu vor fi reprezentati, chiar daca numarul lor depaseste 50%. Acest lucru se poate intampla cand regula castigarii este majoritatea relativa. De exemplu, Candidatul X obtine in urma alegerilor 37% din optiunile alegatorilor, fiind plasat pe primul lor in circumscriptia uninominala respectiva. El va primi toate mandatele, chiar daca 63% din totalul alegatorilor nu isi regasesc optiunile reprezentate de Candidatul X.
Sistemul electoral majoritar este foarte competitiv, generand antagonismul partilor. Nu se poate vorbi de o colaborare a partidelor sau a liderilor intr-un astfel de sistem. Si pentru ca majoritatea populatiei ramane nereprezentata, sistemul este mai corect denumit: metoda pluralitatii sau cea mai mare majoritate.
O alta caracteristica a sistemului electoral majoritar este aceea ca distorsioneaza rezultatele, suprareprezentand partidele mari care castiga de obicei cursa electorala si subreprezentand partidele perdante, de obicei mai mici. Acest sistem incurajeaza teoria votului util: diminueaza sansele unui partid mic deoarece rationamentul spune ca un vot pentru un partid care nu are sanse sa castige cursa electorala este un vot irosit.
Motto: "The winner takes it all"

Sistemele electorale cu reprezentare proportionala (RP)

Sistemele electorale cu reprezentare proportionala sunt mai putin competitive si genereaza coalitii de guvernamant, care sunt mai putin eficiente, dar iau in considerare optiunile intregului electorat. Sistemele electorale cu reprezentare proportionala prezinta 3 forme distincte de organizare: Sisteme RP pe liste de partid, sisteme RP forma mixta membru proportionala si sisteme RP cu vot unic transferabil.
Sisteme RP pe liste de partid: sunt caracteristice Europei de Vest si Europei Centrale si de Est. Alegatorii voteaza una din listele propuse de partide in circumscriptii plurinominale, iar locurile se atribuie in functie de procentele obtinute. Redistribuirea resturilor se face prin metoda d'Hont. Distorsionare exista si in cazul acestui sistem de vot si ea este data de existenta pragului de vot, implicit sau explicit (prin legislatie). Pragul implicit se calculeaza conform formulei de calcul P= 75%:(M+1) unde M este magnitudinea medie a circumscriptiei.
Sistemele RP forma mixt membru proportionala este asa cum ii spune chiar denumirea o forma mixta care combina listele de partid cu elemente ale sistemului majoritar. Fiecare alegator are la dispozitie 2 voturi: unul se acorda unei liste din cele propuse de partide si celalalt se acorda unui candidat la fel ca in sistemul majoritar. Resturile se atribuie dupa liste. Sistemul se poate intalni in Germania unde 50% din candidati se aleg pe liste si 50% in circumscriptii uninominale, sau in Italia unde ? se aleg prin metoda pluralitatii si ? pe liste.
Sisteme RP cu Vot unic transferabil este un sistem intalnit in Irlanda si Malta. Alegatorii au in fata liste propuse de partide. Ei aleg lista partidului care le reprezinta optiunile si apoi, ordoneaza cu pixul candidatii din lista respectiva.

Vot uninominal

Votul uninominal este un tip de scrutin mentionat in legislatia sistemelor electorale, practicat in SUA si Marea Britanie. Acest tip de scrutin reprezinta modul de alegere direct al unor candidati individuali, opus sistemului de alegere pe liste intocmite de catre partidele din viata politica a unui stat. Votul uninominal este un sistem de vot majoritar, se bazeaza pe o procedura majoritara (votul pe liste fiind un sistem proportional) si este intalnit si sub formula "Castigatorul ia totul". Principalele caracteristici ale acestui tip de vot constituie faptul ca permite aparitia unor guverne stabile ca urmare a majoritati stabilite prin vot, dar si faptul ca are drept consecinta nereprezentarea segmentului de electorat care a votat candidatul (sau lista) invins.
Vot uninominal majoritar relativ - 1 tur de scrutin
Vot uninominal majoritar absolut - 2 tururi de scrutin daca in primul tur de scrutin nu sunt obtinute 51% din voturi de catre un candidat
Scrutinul uninominal inseamna ca intr-o circumscriptie electorala se alege un singur mandat, iar alegatorul poate acorda un singur vot. Acest mod de votare poate fi realizat intr-un singur tur (denumirea stiintifica este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal intr-un singur tur, situatie in care candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent de numarul acestora, este declarat castigator) sau in doua tururi (caz in care este necesara obtinerea majoritatii absolute a voturilor exprimate; daca o asemenea majoritate nu este intrunita, se organizeaza un al doilea tur in care majoritatea simpla este suficienta). O alternativa a votului majoritar uninominal cu un tur este votul uninominal alternativ. In circumscriptii electorale cu numai un loc, votantii trebuie sa puna pe buletinul de vot toti candidatii in ordinea descrescatoare a preferintei. Cel care intruneste majoritatea absoluta ca prima preferinta este ales castigator. Daca niciunul nu obtine o astfel de majoritate, ultimul de pe lista este eliminat, iar voturile sale se impart celorlalti candidati urmand preferinta a doua. Procedura se repeta pana cand unul dintre candidati reuseste sa obtina majoritatea absoluta in calitate de prima preferinta.
Pe scurt, este mecanism de votare directa a unor candidati individuali si nu desemnarea in totalitate a unei liste fixe intocmita, pe baza unor criterii netransparente, de catre un partid. Ofera o personalizare mai mare a votului, astfel incat alegatorii pot sa opteze intre candidaturi nominale si nu intre liste, la intocmirea carora nu au avut niciun cuvant de spus si in care apar multe persoane necunoscute si fara valoare, din punctul lor de vedere.

Dezavantaje

Sistemul de vot uninominal nu garanteaza ca votul popular este bine reprezentat in rezultat. Un exemplu recent il constituie alegerile generale din Anglia, unde Laburistii au castigat majoritatea in Parlament cu 35.3% din voturi.
Exista insa si exemple mai ciudate, cum este cazul alegerilor parlamentare din 1926 din Canada, in provincia Manitoba. Aceasta provincie avea 17 parlamentari, iar rezultatul a fost dupa cum urmeaza: Partidul Conservator, cu 42,2% din voturi nu a avut niciun parlamentar ales; in schimb, Partidul Liberal-Progresist, cu 19,5% din voturi a avut 7 parlamentari, Partidul Liberal, cu 18,4% din voturi, 4 parlamentari; Partidul Progresist, cu 11,2% din voturi, 4 parlamentari, iar Partidul Muncitoresc, cu 8,7% din voturi a avut 2 parlamentari. Explicatia acestui rezultat este ca, cu 3 exceptii, Partidul Liberal-Progresist, Liberal, Progresist si cel Muncitoresc au avut candidati unici.
In cazul Romaniei, exista inca un pericol: s-ar putea ca politicieni compromisi, pentru care niciun partid nu si-ar asuma raspunderea sa ajunga parlamentari prin pomeni electorale. Un "precedent" il constituie cazul lui Vanghelie, care a fost exclus din PSD pentru un dosar la PNA, dar a castigat Primaria Sectorului 5 al Bucurestiului ca independent si a fost reprimit in PSD.

Avantaje

Exista si avantaje, politicienii corupti sau compromisi nu se mai pot strecura in parlament sub acoperirea listelor de partid. Votul direct pentru un cadidat sau altul exprima mai exact optiunea electoratului. De asemenea, generarea unei majoritati parlamentare are ca efect o mai mare stabilitate politica.
Reprezentare proportionala.
Formula reprezentarii proportionale pe liste este formula electorala in care partidele politice prezinta liste de candidati in circumscriptii plurinominale. Alegatorii voteaza pentru o lista sau alta, iar locurile sunt alocate listelor de partid, proportional cu numarul de voturi pe care l-au obtinut.
Formula reprezentarii proportionale mixta membru-proportionala a fost initial propusa de Noua Zeelanda, acum fiind insa aplicata si in tari precum Germania, Noua Zeelanda, Venezuela (unde jumatate din legislatori sunt alesi prin metoda pluralitatii in circumscriptii uninominale, iar restul prin reprezentare proportionala pe liste; in Italia, proportia este de 3:1). Fiecare alegator are la dispozitie doua voturi: unul pentru reprezentantul din circumscriptie, iar celalalt pentru lista de partid, locurile obtinute de alesii de pe liste compensand disproportionalitatea generata de rezultatele din circumscriptii.
Formula reprezentarii proportionale cu votul unic transferabil este diferita de reprezentarea proportionala pe liste tocmai prin faptul ca alegatorii voteaza candidati individuali in loc de liste de candidati, lor cerandu-li-se sa ierarhizeze candidatii pe buletinul de vot.

Democratia liberala

Democratia liberala reprezinta formula de democratie avansata caracterizata prin echilibrul constitutional dintre valoarea fundamentala a democratiei (in speta, egalitatea) si cea a liberalismului (libertatea). Exagerarea ideii de egalitate conduce spre egalitarism, in defavoarea drepturilor individuale, iar accentuarea libertatilor poate determina individualismul sau anarhia. Ideea de democratie liberala consta in echilibrarea raportului dintre valorile colective (egalitatea) si cele individuale (libertatea).
Liberalizarea economica si cea politica sunt fenomene de anvergura globala ce depasesc influenta partidelor politice liberale, dovada si faptul ca democratia liberala este comuna tarilor occidentale unde partidele liberale fie nu exista (Statele Unite ale Americii), fie au un capital politic minor (Marea Britanie, Germania).

Republica parlamentara

Republica parlamentara este o republica unde prim-ministrul (sau cancelarul) este seful guvernului, autoritatea executiva in stat, seful statului (Presedinte) avand, cu mici exceptii, functii simbolice. Exemplu: Germania

Ideologie

Ideologie inseamna discutie sau vorbire despre idei, despre diferite conceptii, indiferent ce continut ar avea ele. In semnificatia actuala ideologia se refera la acel ansamblu de idei si principii care stabilesc o anume forma de guvernamant, sau o filozofie sociala asupra celei mai bune forme de organizare a statului care satisface optim nevoile si implineste la cel mai inalt nivel asteptarile cetatenilor. Istoric sunt cunoscute mai multe tipuri de organizari statale, fiecare cu calitatile si lipsurile inerente. Doua mari ideologii asupra organizarii sociale marcheaza timpurile moderne, anume organizarea capitalista si cea socialist-comunista. Prima pune accentul pe organizarea si conducerea democratica, pe proprietatea privata, pe initiativa libera, pe comert liber, pe concurenta in toate domeniile actiunii sociale. Cea de a doua subliniaza necesitatea proprietatii comune a mijloacelor de producere a bunurilor si serviciilor, a subordonarii individului unor principii socio-decizionale rigide, a delegarii puterii politice unui grup de indivizi aparent alesi liber, dar in fapt alesi prin presiunea fortei, amenintarii si fricii.

Comunismul

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe notiuni: un anume sistem social, o ideologie care promoveaza acest sistem social, sau o miscare politica care doreste sa implementeze acest sistem. Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarista in care nu exista proprietate privata si nici clase sociale. In comunism toate bunurile apartin societatii ca intreg, si toti membrii acesteia se bucura de acelasi statut social si economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societati comuniste este: "Fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi." O astfel de forma de organizare sociala bazata pe sintagma de mai sus, de-a-lungul istoriei au mai fost. Se poate da chiar exemplul romanesc al Falansterului de la Scaieni (judetul Prahova) de la jumatatea secolului XIX. Sau mai nou, organizarea "chibuturilor" din Israel pentru noii imigranti. Ca ideologie mai noua, comunismul dupa revolutia din octombrie din Rusia tarista, este sinonim cu marxismul si diversele ideologii derivate, cea mai notabila fiind a Marxism-Leninismului.
Printre altele, Marxism-Leninismul propune conceptia progresului in istorie, potrivit careia exista patru faze ale dezvoltarii economice a societatii: sclavia, feudalismul, capitalismul si comunismul. Aceasta "conceptie materialista" a comunismului, arata ca din sistemul economic deriva toate celelalte sisteme (social, juridic, cultura...). De asemeni dezvolta "conceptia determinismului", potrivit careia fiecare individ dintr-o clasa are un gen de comportament indus, nu de gandirea acelui individ ci de clasa la care apartine, si de aceea el trebuie reeducat in lumina noii societati comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagarelor de reeducare, in care au murit milioane de oameni in decursul secolului XX, in Rusia sovietica a lui Stalin, China, Romania si in celelate "state fratesti".

Conservatorismul

Conservatorismul este o doctrina politica aparuta ca o reactie la liberalism. Avandu-si originea in celebrul dicton al contelui Falkland ("Atunci cand nu este necesar sa schimbi ceva, este necesar sa nu schimbi nimic"), conservatorismul a fost fundamentat ca doctrina politica de catre ganditorul Edmund Burke. Principalele elemente ale gandirii conservatoare sunt:
1. Omul ca fiinta eminamente religioasa, intruchipare a ratiunii, a instinctului si a emotiei, iar religia - element fundamental al societatii civile.
2. Comunitatea ca element teleologic anterior individului.
3. Drepturile ca urmare fireasca a obligatiilor individuale.
4. Raul considerat inradacinat in fiinta umana si nu in institutiile statale.
5. Inegalitatea umana (nu si din punct de vedere moral, insa) ca urmare a organizarii sociale complexe.

Crestin-democratia

Crestin-democratia este o doctrina politica ce a evoluat in mod preponderent dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aparuta ca o reactie la atacurile impotriva bisericii si a catolicismului, crestin-democratia reprezinta expresia politica a crestinismului catolic. Crestin-democratia a reprezentat o mediere intre liberalism (individualism) si socialism (colectivism), aducand in politica si elemente noi precum morala crestina si subsidiaritatea. Considerata in multe tari europene drept o forma de neoconservatorism, crestin-democratia se intersecteaza cu conservatorismul in puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul fata de valorile traditionale, credinta si familia.

Fascismul

Fascismul este o ideologie aparuta in Europa dupa Primul Razboi Mondial, care a stat la baza unor partide de extrema dreapta politica, caracterizandu-se prin nationalism extremist, misticism, violenta, demagogie sociala etc.
Termenul de fascist a desemnat initial pe purtatorul fasciei (Fascia este un manunchi de nuiele de mesteacan, legat cu o curea, avand la mijloc, in partea superioara, o secure, care era purtat de lictorii care ii insoteau pe unii magistrati romani din Roma antica).
Ca ideologie, fascismul se incadreaza in extrema dreapta a spectrului politic. Fascismul este incompatibil cu democratia si diversitatea de opinii. Statul fascist este o dictatura care promoveaza cel mai adesea idei nationaliste duse pana la extrem; pe langa idealizarea propriei natiuni si preamarirea trecutului glorios, se manifesta intoleranta fata de alte natiuni/rase/ideologii. Nationalismul exagerat este completat de incalcarea grava a drepturilor omului, eliminarea oponentilor prin mijloace teroriste, o obsesie bolnavicioasa fata de problemele legate de siguranta nationala si dorinta de expansiune teritoriala, care determina puternica militarizare a statului, blocarea sau chiar eliminarea altor lideri de opinii, interzicerea religiei, coruptia generalizata, descurajarea manifestarilor artistice, obtinerea si mentinerea puterii prin mijloace brutale, prin santaj, amenintare si crima. Fascismul se manifesta prin distrugerea oricaror structuri democratice, controlul mediilor de mase, subordonarea totala a individului fata de stat si crearea unei situatii de continua terorizare a populatiei civile. Relativa priza a ideologiilor fasciste la unele populatii in anumite momente istorice s-a datorat unor lideri carismatici (ca Adolf Hitler sau Benito Mussolini), discursului nationalist si conjuncturii politice si economice. S-a constatat ca ideologiile de extrema dreapta reusesc sa se impuna in perioadele de recesiune economica si pe fondul nemultumirii populatiei fata de ineficienta guvernarii.

Liberalismul

Liberalismul este o doctrina politica si economica care proclama principiul libertatii politice si economice a indivizilor si se opune colectivismului, socialismului, etatismului si, in general, tuturor ideilor politice care pun interesele societatii, statului sau natiunii inaintea individului. Individul si libertatile sale constituie elementul central al intregii doctrine liberale. Intr-un sens strict, liberalismul, numit "clasic", este un curent filosofic nascut in Europa secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea, care pleaca de la ideea ca fiecare fiinta umana are, prin nastere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta si anume: dreptul la viata, la libertate si la proprietate. Ca urmare, liberalii vor sa limiteze prerogativele statului si ale altor forme de putere, oricare ar fi forma si modul lor de manifestare. In sens larg, liberalismul proslaveste construirea unei societati caracterizate prin: libertatea de gandire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piata pe baza initiativei private si un sistem transparent de guvernare, in care drepturile minoritatilor sunt garantate.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala, creativitatea individuala, responsabilitatea si independenta personala, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea in fata legii.
Liberalismul este definit prin 4 concepte de baza:
1) libertatea individuala
2) proprietatea privata
3) responsabilitatea individuala
4) egalitatea in fata legii

1) Libertatea individuala este definita ca fiind dreptul de a actiona fara nici o constrangere impusa din exterior, cu conditia sa nu afecteze drepturile si libertatile legitime ale celorlalti indivizi.
2) Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele activitatilor sale, de bunurile care-i apartin. Proprietatea include dreptul la viata si cel de a dispune de propriul corp. Dreptul individului la securitate si rezistenta la opresiune deriva din acestea.
3) Principiul responsabilitatii individuale proclama individul ca singur raspunzator pentru actiunile sale proprii.
4) Egalitatea in fata legii deriva din principiul responsabilitatii individuale: fiecare individ raspunde pentru propriile fapte, indiferent de avere, sex, nationalitate, profesie sau alte caracteristici individuale sau sociale.

Liberalismul politic

Liberalismul politic este doctrina care vizeaza reducerea puterilor statului la protectia drepturilor si libertatilor individuale, opunandu-se ideii de "Stat providential". Indivizii sunt liberi sa isi urmareasca propriile interese atat timp cat nu afecteaza drepturile si libertatile celorlalti. Liberalismul politic reprezinta una dintre cele mai vechi doctrine politice, avand o importanta fundamentala in istoria secolului al XX-lea.
In plan politic gandirea liberala se concentreaza asupra libertatilor individuale porneste de la drepturile personale, initiativa privata si limitarea puterii statului. Liberalismul respinge ideea "statului providential" si actioneaza in vederea limitarii implicarii statale in favoarea crearii unui climat favorabil exercitarii drepturilor de catre individ.
Liberalismul considera mecanismele de piata drept singurele forme ce permit existenta si evolutia unui stat modern capabil sa asigure libertatea individuala.
Unul dintre principalii ideologi ai liberalismului, John Locke considera ca "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranta si securitatea comunitatii si ale bunurilor si integritatii personale a fiecarui cetatean".

Liberalismul social

Liberalismul social este un curent postliberal (numit si "Noul liberalism", a nu se confunda cu neoliberalismul), aparut in Europa Occidentala in primul sfert al sec. XX. Liberalismul, teoria politica dominanta a modernitatii, s-a dovedit incapabil sa faca fata sfidarilor si dilemelor din epoca contemporana. Proiectul liberal, ce viza gasirea si instaurarea modelului perfect de convietuire a indivizilor si comunitatilor cu viziuni etice, estetice, religioase si sociale diferite, a fost daramat de "parada" ideologiilor totalitare din prima jumatate a secolului XX. In conditiile crizei politice de dupa primul razboi mondial "statul minimal" promovat de liberali n-a putut rivaliza cu modelul de stat totalitar nazist, fascist sau comunist. Aparitia in 1922 a primelor mari puteri totalitare - Uniunea Sovietica pe de o parte si Italia fascista pe de alta parte - poate fi considerata drept sfarsitul "utopiei liberale". Printr-o fatala coincidenta tot in 1922 Partidul Liberal din Marea Britanie, considerat pana in acel moment o portavoce a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esenta marxista. De fapt, din anii douazeci ai secolului trecut scena politica a lumii va fi dominata de lupta dintre conservatori si marxisti, liberalismul devenind un participant periferic al "razboiului ideologiilor". Mai mult chiar, putem spune ca incepand cu al doilea sfert al secolului XX despre liberalism se poate vorbi doar la trecut sau la plural. Nu liberalism - ci liberalisme, "doctrine-refugiu" care, preluand unele caracteristici esentiale ale liberalismului clasic, au incercat totodata sa gaseasca raspunsuri adecvate la intrebarile puse de realitatile politice, sociale si economice ale secolului XX. Trunchiul mort al liberalismului clasic a servit drept piedestal pentru inaltarea "noilor liberalisme" - economic, conservator, radical si social.

Liberalismul economic

Liberalismul economic este doctrina care proclama libera concurenta pe piata, neinterventia Statului in economie si are ca principiu fundamental proprietatea individuala.

Nationalismul

Nationalismul este o ideologie care creeaza si sustine o natiune ca un concept de identificare comuna pentru un grup de oameni. Se deosebeste de patriotism datorita definitiei sale mai ample. Patriotismul este considerat a fi mai degraba o manifestare interna spre deosebire de spiritul nationalist care este o ideologie politica. In campul artelor, Romantismul este cunoscut a avea in nationalism un aspect important. Miscarile in spectrul politic-ideologic apropiat nationalismului sunt diverse, ori ca element programatic ori ca forma de propaganda. In secolul XX, ultranationalismul a permis miscari de extrema dreapta ca Fascismul sau Nazismul. Nationalismul in Romania a aparut in sec. XIX si s-a manifestat in primul rand in provinciile aflate sub dominatie straina. La inceput nationalismul a evoluat sub forma nationalismului romantic, caracterizat prin grija pentru reconstructia valorilor trecutului, importanta acordata istoriei nationale, promovarea traditiilor, obiceiurilor, datinilor nationale etc. Nationalismul romantic s-a dezvoltat mai ales pe plan cultural-artistic prin reinvierea momentelor de glorie din trecutul acelor popoare si refacerea traditiilor, datinilor si obiceiurilor populare. Mazzini si Garibaldi sunt promotorii ideii de reinviere sau in limba lor "risogirmento" - a istoriei glorioase a Italiei. Cei doi au luptat pentru unificarea Italiei pe plan cultural la inceput, apoi pe plan politic.
In Romania, ideea nationala a aparut la sfarsitul secolului XVIII, datorita activitatii scolii ardelene. Ideologia nationalista a luptat pentru dezvoltarea natiunilor moderne, mai ales in teritoriile aflate sub stapanire straina. Aceste miscari au condus la aparitia unor state noi, Germania, Italia, Romania in 1859/1877 - 1888, pe 24 Ianuarie. Spre sfarsitul sec. XIX, termenul isi pierde intelesul initial si tinde catre ultra-nationalism si extremism, caracterizat prin rasism, xenofobism.

Socialismul

Socialismul este un concept, o ideologie sau un grup de ideologii, un ansamblu de miscari politice care au evoluat si s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic. La inceput, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a cladi o societate lipsita de clase sociale. Dar, pana la urma, se concentreaza, din ce in ce mai mult, pe reforme sociale in cadrul democratiilor moderne.
Prin socialism se mai intelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apara notiunile de egalitate si solidaritate si constituie un proiect atat economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixta), cat si social (egalitate in drepturi, egalitate de sanse) si politic (democratie).
Astazi, socialismul cuprinde intr-un mod foarte larg si general pe toti cei ce doresc schimbarea organizarii sociale in vederea obtinerii unei mai mari justitii sociale : el il include atat pe socialistii marxisti, cat si pe social-democrati si pe anarhistii libertarieni. Aceste curente se infrunta in probleme fundamentale : pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democratia directa s.a.m.d.

Socialismul marxist

Socialismul marxist este o teorie politica bazata pe conceptia materialista a istoriei si caracterizata prin luarea drept obiectiv a punerii in comun a mijloacelor de productie si de schimb, ca si prin repartitia echitabila a bunurilor. Ea lupta pentru emanciparea muncitorilor si taranilor, pentru o lume fara clase sociale si fara oprimare. Pentru Marx, care a stabilit si definit esenta miscarii socialiste, socialismul implica, in final, eliminarea pietei, a capitalului, a muncii ca marfa si chiar a banilor. Principalii socialisti marxisti au fost : Karl Marx, Friedrich Engels, Paul Lafargue, Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Antonio Gramsci, V.I.Lenin, Leon Trotsky.

Socialismul utopic

Socialismul utopic este ansamblul conceptiilor socialiste care concep instaurarea oranduirii socialiste ca o cerinta a ratiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea sociala si edificarea unei societati ideale, bazata pe abundenta si egalitate. El nu face distinctie intre clasele sociale, intre saraci si bogati, intre exploatati si exploatatori, asa cum fac marxistii. Critica lor se indreapta impotriva capitalismului, sistem ce are consecinte nefaste asupra dezvoltarii omului. Principalii socialisti utopici au fost : Gracchus Babeuf, Charles Fourier, Robert Owen, A. Blanqui, Saint-Simon.

Socialismul libertar

Socialismul libertar (anarhist) exprima o critica radicala a societatii si a tuturor formelor de guvernare ce stau stavila unei dezvoltari armonioase a individului si care il constrang la coruptie. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt : P.J.Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Noam Chomsky.

Socialismul reformist

Socialismul reformist este teoria sustinuta de Jean Jaures, Ed. Bernstein si Karl Kautsky, care - desi pastreaza din marxism obiectivul depasirii capitalismului si faurirea unei societati socialiste in care mijloacele de productie sa fie proprietate colectiva - resping revolutia pentru atingerea acestui tel, adica luarea puterii prin violenta de catre proletariatul organizat. Reformistii sustin ca statul burghez sa fie constrans, prin lupte sindicale si parlamentare, sa faca reformele necesare perfectionarii societatii.

Social-democratia

Social-democratia este o doctrina politica care s-a lansat spre sfarsitul secolului XIX. Initial, suportul pentru democratie sociala a venit de la marxisti, si primele partide social-democrate au inclus socialisti revolutionari, precum Rosa Luxemburg si Vladimir Lenin, langa socialisti moderati ca si Eduard Bernstein si Karl Kautsky. Dupa al doilea razboi mondial si Revolutia Rusa din 1917, democratia sociala a fost asociat in exclusivitate cu o forma de socialism moderata si nerevolutionara, diferita de alte doctrine de stanga precum comunismul. Social-democratia moderna pune accent pe o reforma legislativa graduala a sistemului capitalist, cu telul de a face acest sistem mai echitabil si uman. Doctrina social-democrata este astazi raspandita prin lume, fiind in multe tari, mai ales in Europa, cea mai puternica forta de stanga.
Social-democratia se revendica de la principiile "socialismului democratic", stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) si preluate apoi de alte partide ("laburist" - in Marea Britanie, "socialiste" - in tarile scandinave si latine). Ele urmaresc o desprindere totala de ideile marxiste si ducerea unei politici zisa "realista", de reforme sociale, in cadrul unor partide parlamentare de centru-stanga. Ideile social-democrate se reclama de la principiile revolutiei franceze : libertate, egalitate si fraternitate (termenul actual : solidaritate), vizand o societate bazata pe actiunea comuna a tuturor cetatenilor, care au aceleasi drepturi si raspunderi. Interesele economice nu trebuie sa puna piedici democratiei, aceasta fiind capabila a stabili cadrul economic si a fixa limite actiunii factorilor de piata. Fiecare cetatean, in calitate de salariat sau consumator, trebuie sa aiba un cuvant de spus in stabilirea si repartitia productiei, in privinta organizarii si conditiilor de munca. Printre figurile marcante ale social-democratiei secolului 20 pot fi mentionati: Leon Blum, Olof Palme, Salvador Allende, Willy Brandt, Lionel Jospin, Segolene Royal.
Cuvantul socialism isi are originea la inceputul secolului al XIX-lea. A fost folosit pentru prima oara, autodefinitoriu, in engleza, in 1827, pentru a-i descrie pe discipolii lui Robert Owen. In Franta, din nou autodefinitoriu, a fost folosit in 1832, pentru a-i descrie pe discipolii doctrinelor lui Saint-Simon, iar dupa aceea de Pierre Leroux si J. Regnaud in l'Encyclopedie nouvelle. Folosirea termenului s-a raspandit rapid si a fost utilizat diferit in multe locuri si momente, atat de grupuri, cat si de indivizi care se considera socialisti sau de oponentii acestora. Desi exista o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, toti sunt de acord ca isi au radacinile comune in luptele din secolul al XIX-lea si al XX-lea ale muncitorilor din industrie si din agricultura, lupte duse conform principiului solidaritatii si pentru faurirea unei societati egalitariste, cu o economie care ar servi emanciparii maselor largi populare, iar nu doar putinilor bogatasi. Socialismul trebuie privit ca o forma de organizare sociala, in care interesul societatii primeaza in fata interesului unui individ sau a unui grup restrans de indivizi si vine in opozitie cu liberalismul, care reprezinta sistemul social in care primeaza interesul individului, sau al unui grup restrans de indivizi, in fata interesului societatii. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democratia, definita ca putere a poporului.
Economia socialista pune la baza statul, ca administrator al bunurilor societatii, bunuri comune, care sa stea la baza dezvoltarii intregii societati, avand ca prioritate necesitatile acesteia legate de cresterea continua a nivelului de trai. Initiativele particulare sunt stimulate in domeniile deficitare ale cerintelor sociale, dar sunt limitate cele daunatoare societatii, prin parghiile financiare aflate la dispozitia statului.
Acestea sunt cateva principii de baza, care stabilesc un cadru adecvat societatii socialiste, menita sa aiba la baza omul cu necesitatile lui, pentru a asigura fiecarui individ conditii de trai si de perpetuare a speciei, de recreere si de respect reciproc, pentru a da cetateanului demnitatea cuvenita ca om, ca membru al societatii in care traieste, munceste, isi gaseste fericirea si participa activ la bunastarea intregii natiuni.

Taranismul

Taranismul (de la taran) este un curent ideologic traditionalist si teorie politica aparuta in Romania in perioada interbelica. Preocuparea majora a taranismului era societatea rurala si bunastarea ei. Taranistii militau pentru armonizarea structurilor politice si economice ale tarii cu structurile predominant agrare. In acest sens ei se aseamana cu poporanistii si erau de principiul ca agricultura taraneasca era inerent non-capitalista. Ea trebuia protejata de capitalism, despre care credeau ca daca va penetra structura organizatorica a agriculturii, ar distruge tot ce este mai deosebit si mai autentic in stilul de viata romanesc.
Cel mai important teoretician al curentului taranist a fost Virgil Madgearu. In lucrarea sa monumentala Agrarianism, Capitalism, Imperialism, aparuta in 1936, el defineste si rafineaza doctrina economica si sociala a taranismului. Alti reprezentati importanti au mai fost: Constantin Stere, Mihail Manoilescu, Nicolae Cornateanu, Ion Mihalache, Mihail Ralea, Gheorghe Zane, Ernest Ene dar si, in anumite privinte, Constantin Radulescu-Motru.