Muzeul Securitatii

In plin centrul Chisinaului exista un muzeu mai putin obisnuit. Exista de facto, dar pentru foarte multa lume continua sa ramana necunoscut, deoarece… apartine unei institutii despre care se aude, dar care nu se vede. Desi ofera colectii modeste, vizitatorii au posibilitatea sa afle aici lucruri interesante despre istoria serviciilor de securitate moldovenesti.

Doua usi masive din lemn cu multiple zavoare despart Serviciul de Informatii si Securitate (SIS) de biserica din str. Lazo. In sala de asteptare, in care ajung cu cinci minute inaintea intalnirii fixate, pustiul imi provoaca emotii. Si la usa urmatoare, cu geamuri intunecate - nicio miscare. Intr-un colt al salii e o cabina cu telefon (numar intern, pentru informatii). Imi anunt prezenta. Mi se spune sa astept. In cateva clipe apare un alt vizitator, un baiat, de vreo 22-23 de ani, care se aseaza cuminte pe unul din scaunele din fata mea. Tine privirea doar in podea. Mai apare un vizitator, oarecum revoltat. Vorbeste in glas despre pozitionarea Securitatii langa biserica si spune ca amandoua institutiile lucreaza mana in mana si cu aceleasi metode. La geamul intunecat isi face aparitia un chipiu de politist. Prin geam il asculta pe omul revoltat. Se aude lacatul usii si, pe fiecare aparte, ne culeg cei cu care am fixat intalnirea.

Ghidul meu prin muzeu este un sef de sectie. Ma atentioneaza ca numele colaboratorilor SIS reprezinta un secret de stat. Incepe prin a-si cere scuze pentru modestia expozitionala a muzeului si aranjarea lui. Zice ca e prea KGB-ist, iar exponatele-s invechite, axate pe timpurile sovietice. Muzeul a fost deschis in 1981. Pana acum cativa ani de el s-a ocupat o persoana care s-a pensionat deja. Astazi in muzeu nu lucreaza nimeni. „Avem alaturi o alta sala, mai mare. Vrem sa-l transferam acolo. Avem si un proiect de extindere. Sa-l facem mai national, axat pe exponate despre actualul Serviciu de Informatii si Securitate, mai specific si mai interesant”, povesteste interlocutorul meu. Intre timp, eu fotografiez cu privirea exponatele: in dreapta - poze de domnitori moldoveni laolalta cu eroi securisti sovietici si cekisti de tot felul, plus trei costume; in fata - un bust al lui Stefan cel Mare si Sfant, in stanga - o valiza si cateva arme. De la inceput, muzeul SIS a fost conceput ca un element important pentru a educa patriotismul angajatilor, un obiectiv pentru vizitele delegatiilor sau ca sala de festivitati pentru depunerea juramantului. Dupa renovare, in el s-ar putea ca sa aiba acces si lumea obisnuita, dar renovarea se va face abia dupa ce economia va prinde iar aripi. Pe timp de criza nici nu se pune problema.

In stanga lui Stefan cel Mare, pe perete, sunt inscrise numele celor mai destoinici colaboratori trecuti in Cartea de Onoare a muzeului; in dreapta, pe podea, sunt o multime de tablouri, numite si icoane, ale fostilor sefi SIS. Candva acestea erau expuse pe peretele de la intrare, acum aduna praful. Peretii sunt tapetati cu fotografii. Unele poze, parca ar fi scoase din manualele de istorie ale lui S. Nazaria, exprima entuziasmul basarabenilor care i-au intampinat pe sovietici in 1940, fac cunoscute nume de eroi-cekisti din „marele razboi pentru apararea patriei” etc. Alte fotografii reproduc tot felul de aparate de interceptare si cercetare sau modalitati de spionare. Ii spun ghidului ca au si multe fotografii istorice bune, iar el imi raspunde ca angajatii de azi sunt si mai buni si au tehnica mai performanta. Peretele dinspre biserica gazduieste mai multe exponate originale: explozibile confectionate manual, arme si bijuterii transportate in carti, cateva arme, o valiza cu „dolari negri” (valuta falsificata) confiscata prin anul 2000, valuta ascunsa intr-o pereche de sandale.
La iesire din institutia invizibila, ma petrec cateva perechi de ochi invizibili. Observ pe computerul politistului de la intrare ca sala pustie are o sumedenie de camere video.
„Mai bine am fi undeva la marginea orasului”, imi spune la despartire interlocutorul meu. Asa, in centru, oamenii se mai „impiedica” de casa securistilor si ii observa, iar securistii vor sa ramana invizibili.