Status quo la Politehnica

In cel mai fericit caz, clubul din Copou va lupta inca patru ani pentru evitarea retrogradarii si obtinerea licentei pentru Liga I.

Cu doua saptamini in urma, s-a asternut linistea peste clubul de fotbal Politehnica Iasi. Gheorghe Nichita a fost reales in fotoliul de primar, Ionut Popa a ramas antrenor, echipa se pregateste de zor la Debrecen, au inceput sa apara jucatori noi, unii chiar buni si - daca acceptam specia de normalitate caracteristica fotbalului iesean - lucrurile au reintrat pe fagasul normal. Inainte de a se cunoaste rezultatul alegerilor locale, se vehicula prin mediile apropiate binomului club-primarie ideea ca daca Nichita va pierde alegerile, de Politehnica se alege praful si pulberea. Daca glasurile raspindacilor nu ajungeau prea departe, Ionut Popa a avut grija sa imbrace ideea in forme noi, conditionind raminerea la Iasi (chiar si in conditiile distantei fata de familie) de realegerea lui Nichita. Si pentru ca totul sa fie cit mai clar, mustaciosul antrenor a mai amenintat cu plecarea unor jucatori ramasi aici doar de dragul charismaticii persoane a tehnicianului, astfel incit mesajul subliminal a devenit orbitor: Doriti fotbal, votati Nichita!. Manevra a parut la un moment dat inteligenta, dar pina la urma s-a ieftinit din doua motive. In primul rind, sloganul subliminal si orbitor putea avea efect numai la nucleul dur al suporterilor, in stare sa moara de foame numai sa ramina Politehnica in Liga I. Exista foarte multi suporteri ai clubului care considera fotbalul o problema importanta a urbei, dar nu cea mai importanta. Mesajul Popa-Nichita a ajuns doar la urechile celor din prima categorie, pentru care nu era necesara oboseala. Ei ar fi votat, oricum, cu fotbalul - y compris Nichita. Apoi, mirosul de santaj pe care l-a emanat (cu buna credinta, de altfel), discursul lui Popa a indepartat o serie de indecisi care ar fi fost dispusi sa puna un gram de fotbal pe balanta optiunii. Oricum, analistii politichiei bahluviene sustin ca nu fotbalul a fost factorul decisiv al victoriei lui Nichita, ci alte considerente, care nu-si au locul in articolul de fata.

Limpede era ca, in ipoteza unui alt deznodamint electoral, Poli ar fi trecut prin momente grele, poate decisive. Opozitia, constienta, de asemenea, de pozitia discreta a fotbalului in topul problemelor locale, s-a referit foarte putin la sport si aproape deloc la fotbal. Poate ca ar fi urmat un nou "purgatoriu" prin ligile inferioare, pina la un restart inspre culmile pe care toti dorim sa le atinga. Poate ca iubitorii ieseni de fotbal ar fi asteptat inca un deceniu, pentru a readuce echipele de elita pe terenul din Copou. Poate, insa, ca - in conditiile unei tutele slabite din partea autoritatilor locale - ar fi aparut investitorii care sa aduca adevarata performanta fotbalistica in Iasi. Poate...

Istoria nu se scrie, insa, nici cu daca, nici cu poate. Raminem cu realitatea, care pina in acest moment nu o vedem infirmata. Status quo la Primarie, status quo la fotbal. Aceasta inseamna ca Politehnica va ramine in continuare in prima liga, cu emotiile inerente. Tribunele din Copou vor avea posibilitatea sa aplaude sau sa huiduie cele mai bune echipe din tara, poate multi ani inainte. Politehnica va fi pe prima scena, dar va tremura in fiecare an, mai intii pentru salvarea retrogradarii si apoi pentru cistigarea razboiului cu Comisia de Licentiere. Ionut Popa, care stie cel mai bine bucataria si spalatoria clubului, a definit starea existenta: ne vom bate pentru evitarea retrogradarii. Aceasta pentru ca finantarea principala va veni de la comunitatea locala, ca actualii investitori vor arata unul catre altul, iar potentialii finantatori vor fi priviti cu ochi de lupa inainte de a fi refuzati. Ionut Popa are dreptate: in asemenea conditii, mentinerea in prima liga este singurul obiectiv realizabil. Si microbistii ieseni vor avea parte, cel putin inca patru ani, de piinea si circul spre care tinjesc.

S-ar putea, insa, ca ulciorul sa se opreasca in drumul spre fintina. Sa se sparga singur, sau sa se ciocneasca de pietroiul licentierii, care devine din ce in ce mai colturos. Dupa cum s-ar putea ca primarul Gheorghe Nichita, cel care face si desface totul la clubul Politehnica, sa realizeze odata si odata, ca masa de iubitori ai fotbalului de pe Bahlui merita mai mult decit iluzia supravietuirii. Moment in care vom fi dispusi sa recunoastem ca am gresit.